Adore.

Cand fericirea sta in calea vietii

Ma incurca uneori fericirea altora.
Ma bucur pentru ei, dar ma incurca,
Ma obliga sa ma gandesc la mine,
si inevitabil fac comparatii.

Dupa astfel de minuntioase comparatii,
Se ajunge la concluzii dure!
Ca trebuie sa te schimbi de maine…
de ieri daca se poate ?!

Gandesti tu ca ceva e in neregula ?
Cu tine, cu viata ta….din cauza fericirii lor ?
Nu-ti fa griji, toti se gandesc la fel..
chiar si cei fericiti !

Cand fericirea sta in calea vietii
Nu o lase sa-si urmeze cursul,
Si intamplarile nu mai sunt firesti.

Chiar nu e nevoie!

Nestiinta

M-a interesat la un moment dat...
de ce ? de cum ? de cand ? de ce ?
Si mai ales de cand...

De ce sunt oamenii facuti sa se cunoasca,
De cum am aparut,
De cand exist
Si mai ales de ce.

Apoi...gata!
Toate au venit la randul lor
si totusi nu la timpul lor;
iar eu m-am oprit.
Sa inteleg,
Sa ascult,
Sa citesc...
Nu am incetat niciodata sa astept!

Expeditie ....prin prejur (I)

Ieri am descoperit ambitia!
Stiam ca exista ...
Insa, nu ne-am intalnit fata in fata...pana acum.

Stiam ca exista chiar si in mine
Doar dupa ce am vazut-o la altii,
Mi-am dat seama ca e reala!

Dupa ce am vazut-o la altii,
M-am speriat....initial!
Mai mult din bun-simt.

M-am speriat...
Dar nu pentru ca aveam concurenta,
Ci pentru ca aveam martori.

Pentru ca aveam concurenta
am inceput sa ma simt in largul meu.

Introspectie (adaptare)

Esti cu un sarut mai cufundat in mine,
In sufletul meu de mana a doua
Detinut al corpului de mana a treia,
Excursionand printre momente contorsionate.

Sa ma uit, deci ...?

Cum ar fi sa ma dau uitarii ?
Sa arunc cu mine in lume
Fara nici o jena!

Efectiv sa uit de mine....
Pentru o ora sau doua
Sau pentru cat iti trebuie
ca sa uiti de tine.

Am o singura problema:
Daca uitarea ma va imprastia
Oare m-as mai putea aduna ?

Permisiune

Buna ziua!
Sa ma prezint:
Putin scunda, putin satena,
Mai mult mandra, decat blanda.

Si Dumneavoastra ?
La fel ca mine....diferita putin de tot:
Putin perceptibila, mai mult vizibila,
Peste tot, si totusi nu ACOLO.

Stiu ca te cunosc demult...
Si chiar daca vorbim putin,
Din cand in cand simt nevoia
Sa constientizez ca mai exista o conexiune intre noi.

Asa ca...am o rugaminte!
Imi permiti sa exist ?
Adica sa traiesc....mai mult
Decat o simpla zi cotidiana ?
Pentru ca asa percep eu existenta!

Nu cred ca cer prea mult.
Mai ales ca existenta mea
Este una usoara….de fluture,
Nici nu o sa resimti rugamintea mea.

Permite-mi, te rog, sa-mi aleg eu fericirea!